Cărți

5 cărți care îți vor rămâne în minte pentru totdeauna

Sunt cărți care ne plac și altele cu care nu rezonăm. Unele ne oferă informații interesante pentru un anume moment al vieții, dar peste un timp le uităm. Sunt însă și cărți care, prin forța lor, ne însoțesc toată viața. Fie că au personaje puternice, în care ne regăsim sau am dori să devenim ca ele, fie sunt cărți care vin exact în momentul în care aveam mai mare nevoie de ele, unele volume ne rămân în minte pentru totdeauna. Avem o afecțiune specială pentru autorul acelor cărți, iar personajele ne rămân prieteni dragi toată viața. Mai jos sunt 5 titluri de cărți memorabile, din punctul nostru de vedere. Așteptăm cu interes sugestiile voastre de cărți care v-au marcat și pe care nu le puteți uita.

Noaptea de Sânziene înseamnă pentru mine mai mult decât o carte, un nou titlu adăugat bibliografiei literare. Așteptam să-l închei ca să-l pot judeca, să-mi dau seama dacă reușisem” se confesa Mircea Eliade în „Memorii”. Acestei incertitudini de moment a scriitorului îi putem răspunde noi, cititorii, peste timp, deși, până la urmă, și Eliade a afirmat că acesta este cel mai bun roman al său. Cel mai bun și cel mai complex, putem spune, pentru că „Noaptea de Sânziene” cristalizează cele mai importante teme ale gândirii lui Eliade într-o formulă estetică ce acționează ca o vrajă asupra cititorului. Cine a citit „Noaptea de Sânziene” nu-și dorește decât să revină asupra romanului, iar la fiecare nouă lectură poate descoperi un alt aspect, poate trecut cu vedere furat fiind de povestea lui Ștefan Viziru. Teroarea istoriei (acțiunea se petrece în doisprezece ani, între 1936 și 1948), ieșirea din timpul istoric, cel care corodează și accesarea eternului timp prezent, manifestările sacrului în lume și iubirea, ca experiență inițiatică sunt doar câteva dintre marile teme ale cărții. Putem citi „Noaptea de Sânziene” și ca pe un roman de dragoste, însă, am rata o mare parte a simbolisticii sale. Acțiunea începe într-o noapte de Sânziene, într-o pădure de lângă București și se încheie tot într-o noapte de Sânziene – momentul când cerurile se deschid „pentru cei care ştiu să le privească” – marcând astfel parcursul inițiatic al protagonistului romanului.

Citește continuarea articolului pe Cartea de la ora 5.