Interviuri

Psihoterapeut Constantin Cornea: „Rezistența la schimbare este cel mai mare impediment”

Te întrebi uneori dacă ar fi bine să mergi la un psiholog? Sau care sunt semnele clare că ai nevoie de ajutorul unui specialist? Am stat de vorbă cu psihoterapeutul Constantin Cornea, care are o experiență de peste 15 ani în terapie de cuplu și individuală ca să aflăm când este indicată terapia, ce putem schimba la felul nostru de a fi, dar și motivul pentru care unora le este teamă să apeleze la aceste servicii.

Care este diferența dintre un psiholog, un psihoterapeut și un psihiatru? În ce situații ar trebui apelat la fiecare dintre ei?

Psiholog devii dacă termini o facutate de psihologie, ai cunoștințe despre caracterul, temperamentul, tulburarile omului, dar nu ai drept de liberă practică. Dreptul de liberă practică îl obții în urma unei specializări ulterioare. Fără o specializare, psihologul poate ocupa o funcție în domeniul HR, vânzări sau orice altă muncă presupune întâlnirea și comunicarea cu alți oameni.

Psihoterapeut înseamnă că ai urmat o facultate de psihologie sau medicină, apoi ai făcut un master, dezvoltare personală și formare profesională, ai trecut prin ore de supervizare și intervizare, pentru ca, mai apoi, să ai dreptul de a te ocupa de un pacient, de a diagnostica o tulburare psihică și în cazul în care nu se impune medicație, sau cu ajutorul medicației, face psihoterapie cu acesta. Specializările sunt diferite, orele de dezvoltare și formare profesională au legătură cu școala sau stilul de psihoterapie în care dorești să te specializezi. Există diferite forme de psihoterapie cum ar fi psihanaliza, psihoterapie existențială, psihoterapie centrată pe persoană, terapie Gestalt, analiză tranzacțională sau psihoterapie cognitiv-comportamentala, hipnoză. Fiecare formă de psihoterapie are abordări diferite, de la durata sedinței, tehnicile folosite sau durata curei.

Psihiatrul este medic, a terminat facultatea de medicină și un rezidențiat în psihiatrie. El se ocupă cu diagnosticul și tratamentul tulburărilor psihice, conform clasificării DSM sau ICD. Tratamentul este medicamentos și în funcție de gravitatea bolilor. Anumite afecțiuni nu pot fi înlocuite de psihoterapie sau pot fi însoțite de aceasta.

Ce face și ce nu poate face un psihoterapeut? Cum își ajută el clienții?

 Un psihoterapeut își poate ajuta clientul/pacientul să își depășească temerile, să descopere cum să se bucure cu adevărat de relația de cuplu, de copii, de viață. De asemenea, poate exersa cele mai bune formule de comunicare, de exprimare, de motivare sau de soluționare a unor conflicte. Apoi, alături de un psihoterapeut, îți poți descoperi cu adevarat vocația sau cum să iei cea mai bună decizie în privința unei posibile cariere.

Tot alături de un psihoterapeut poți învăța să descoperi sau să controlezi la tine, ori la persoanele din jur, o tulburare de personalitate, de comportament, o afecțiune psihică.

Pe scurt, prin psihoterapie poți rezolva următoarele afecțiuni: o tulburare depresivă, o tulburare anxioasă, un atac de panică, o tulburare obsesiv compulsivă, un tic, o tulburare alimentară (anorexie, bulimie, obezitate), o tulburare sexuală (lipsa libidoului, anorgasmie, probleme de erecție, ejaculare precoce), adicții (droguri, alcool, țigări, medicamente), suicid, tulburări ale somnului (coșmaruri, somnolență, insomnie, somn întrerupt), ipohondrie, dependența de muncă, lipsa bucuriei de a trăi etc.

Cui îi este recomandată terapia? 

Tuturor celor care se regăsesc în descrierea de mai sus. Sau, mai simplu spus, oricui simte că nu se mai poate descurca, că nu poate continua o anumită relație (de cuplu, de serviciu), că se simte neînțeles (în cuplu sau la serviciu), că se simte neapreciat/iubit de parteneră, înșelat, dezamăgit, furios, timorat, umilit sau că nu mai vede luminița de la capătul tunelului…

Care este vârsta la care oamenii își dau seama, de obicei, că ar avea nevoie de terapie? De ce credeți că se întâmplă așa?

În general, vorbim de preadolescență sau adolescență. Este vârsta la care omul este mai conștient de sine, de relațiile cu cei apropiați și de disfuncțiile acestora. Pentru că, atunci când ești copil, lucrurile pot părea mai simple sau pur și simplu nu știi că există o formă prin care îți poți exprima nemulțumirile și poți găsi soluții pentru problemele pe care le întâlnești. În copilărie ești pur și simplu „victima” mediului…

Există semne clare că am avea nevoie să mergem să vorbim cu un psihoterapeut?

Da. Lipsa dorinței de a trăi, lipsa motivației, lipsa dorinței de interacțiune socială, lipsa libidoului, lipsa sau problemele de comunicare în cuplu sau la serviciu, frica permanentă, furia exagerată, tulburări ale poftei de mâncare, tulburări ale vieții sexuale, tulburări ale somnului….

De ce oamenilor le este încă rușine să meargă la terapie? Când estimați că vom depăși această barieră, noi, românii?

Din lipsa de educație civică. O perioadă lungă, poate prea lungă, a merge la psiholog însemna că ești nebun… Dar de ani buni, poate de mai bine de 10 ani, oamenii au înteles necesitatea de a merge la psiholog, dar și beneficiile obținute.

Este ceva de care ar trebui să ținem cont atunci când alegem un terapeut? 

Doar de calitatea serviciilor, de rezultatele obținute. Ca orice serviciu, trebuie să ți-l permiți financiar, dar este foarte important să și obții ceea ce ți-ai dorit. Asta, în cazul în care nu ai așteptări nerealiste….

Există tipuri de terapie care funcționează mai bine pentru anumite tipuri de personalitate? 

Există tipuri de terapie mai potrivite, ca și terapeuți mai potriviti. Totul ține de chimia ce se stabilește între psihoterapeut și pacient.

Cât din personalitatea noastră este ceva înnăscut, care sunt principalii factori care influențează dezvoltarea personalității și ce putem remedia/ schimba prin intermediul terapiei?

Temperamentul este înnăscut, caracterul este format la o vârsta la care nu prea avem de ales. Anumite tulburări de personalitate sunt înnăscute sau căpătate pe parcursul vieții…

În principiu se pot schimba destul de multe. Totul ține de chimia dintre psihoterapeut și pacient, de motivatia acestuia, dar și de timpul pe care și-l petrece în terapie.

Cum arată o primă ședință de terapie?

„Bună ziua, mă numesc X și am venit pentru că mă confrunt de o perioadă de timp cu problema Y.

Bună ziua, mă numesc Constantin și îți propun să discutăm despre problema Y, când a apărut, de ce și să încercăm să vedem dacă există soluții pentru a o depăși….”

…restul este o poveste cu totul aparte ce se scrie cu fiecare pacient în parte….

Cum ne dăm seama că terapia funcționează în cazul nostru? Care sunt principalele bariere care fac rezultatele să apară mai greu?

Rezistența la schimbare este cel mai mare impediment. Omul s-a obișnuit cumva cu problema, s-a identificat poate cu ea și nu se mai cunoaște și altfel. Printr-un dialog constructiv, putem „decoji” persoana de problemele cu care se confruntă, pentru a se redescoperi într-o formula mult mai bună, formula pe care o știa despre sine, dar o uitase sau o descoperă acum pentru prima oară….

Cât durează terapia?

Depinde de tipul de terapie și de fiecare individ în parte pe de o parte. Pe de altă parte, mai au importanță problema cu care se confruntă și abilitățile lui native de a depăși situațiile grele prin care trece. Poate dura câteva ședințe sau câțiva ani…